povestea, încă, uneori repetate în creaționist cercuri, merge ca aceasta: este din 1960, de la Nasa Goddard Space Flight Centre în Maryland, și o echipă de astronomi este utilizarea de ultimă oră calculatoare pentru a recrea orbitele planetelor, de mii de ani în trecut. Dintr-o dată, un mesaj de eroare clipește. Există o problemă: drumul înapoi în istorie, o zi întreagă pare să lipsească.,oamenii de știință sunt derutați, până când un membru creștin al echipei își amintește ceva și se grăbește să aducă o Biblie. El degetele prin ea până când ajunge la Cartea lui Iosua, Capitolul 10, în care Iosua cere lui Dumnezeu să oprească lumea pentru . . . „despre o zi întreagă!”Vacarm în laboratorul de calculatoare. Astronomii au descoperit dovada că Dumnezeu controlează universul în fiecare zi, că Biblia este literalmente adevărată și că, prin extensie, „mitul” creației este, de fapt, o realitate., Darwin s – a înșelat – conform unui alt zvon creaționist, s-a retras oricum pe patul de moarte-și iată, în sfârșit, dovezi științifice!inevitabil, aceia dintre noi care nu sunt oameni de știință profesioniști trebuie să ia multă știință pe încredere. Și unul dintre lucrurile care fac atât de ușor să ai încredere în viziunea standard a evoluției, în special, este amplu ilustrat de legenda astronomilor Nasa: cei care se îndoiesc sunt atât de înșelați sau necinstiți încât nu trebuie să pierzi timpul cu ei., Din păcate, acest lucru face, de asemenea, jenant de ciudat să punem o întrebare care pare, în lumina studiilor recente și a mai multor cărți populare, să fie din ce în ce mai pertinentă. Dacă teoria evoluției a lui Darwin – sau, cel puțin, teoria evoluției a lui Darwin, ca majoritatea dintre noi l-am învățat la școală și cred că am înțeles – este, în crucial privințe, nu în întregime corecte?o astfel de discuție, firește, poate conduce biologii evoluționiști într-o furie, sau, în cazul lui Richard Dawkins, într-o furie și mai mare decât de obicei., Ei au un punct: nimeni nu vrea să ofere muniție susținătorilor creaționismului sau” designului inteligent ” și este adevărat că puține dintre studiile care vin acum în atenția publică sunt tot atât de revoluționare pentru experți. Dar în cultura în general, am putea fi la un pas de o schimbare majoră în perspectivă, cu implicații enorme pentru modul în care majoritatea dintre noi cred despre modul în care viața a ajuns să fie așa cum este. După cum scrie scriitorul științific David Shenk în noua sa carte, geniul din noi toți, „Aceasta este o mare, mare chestie – poate cea mai importantă în știința eredității de la gena.,”
luați, pentru început, puii suedezi. În urmă cu trei ani, cercetătorii conduși de un profesor de la Universitatea din Linköping din Suedia au creat o găină care a fost special concepută pentru a face ocupanții săi de pui să se simtă stresați. Lumina a fost manipulată pentru a face ritmurile nopții și ale zilei imprevizibile, astfel încât puii au pierdut evidența când să mănânce sau să se culce. Nu este surprinzător că, probabil, au arătat o scădere semnificativă a capacității lor de a învăța cum să găsească alimente ascunse într-un labirint.,partea surprinzătoare este ceea ce s-a întâmplat în continuare: puii au fost mutați înapoi într – un mediu non-stresant, unde au conceput și au eclozat pui care au fost crescuți fără stres-și totuși și acești pui au demonstrat abilități neașteptat de slabe la găsirea hranei într-un labirint. Se pare că au moștenit o problemă care a fost indusă la mamele lor prin mediul înconjurător., Cercetările ulterioare au stabilit că schimbarea moștenită a modificat „expresia genelor” puilor – modul în care anumite gene sunt activate „on” sau „off”, oferind oricărui animal dat trăsături specifice. Stresul a afectat găinile mamă la nivel genetic și le-au transmis descendenților lor.studiul suedez de pui a fost unul dintre mai multe descoperiri recente în domeniul tineresc al epigeneticii, care studiază în primul rând epigenomul, pachetul protector de proteine în jurul căruia este înfășurat materialul genetic – fire de ADN., Epigenomul joacă un rol crucial în determinarea genelor care se exprimă efectiv în trăsăturile unei creaturi: de fapt, activează sau dezactivează anumite gene sau le transformă în sus sau în jos în intensitate. Nu este o veste că mediul poate modifica epigenomul; ceea ce este o veste este că aceste schimbări pot fi moștenite. Și acest lucru nu se aplică, desigur, numai găinilor: unele dintre cele mai izbitoare descoperiri provin din cercetarea care implică oameni.,un studiu, din nou din Suedia, a analizat durata de viață din Norrbotten, cea mai nordică provincie a țării, unde recoltele sunt de obicei rare, dar ocazional debordante, ceea ce înseamnă că, istoric, copiii au crescut uneori cu un aport alimentar variat de la un an la altul. O singură perioadă de supraalimentare extremă în mijlocul ofertei scurte obișnuite, au descoperit cercetătorii, ar putea determina nepoții unui bărbat să moară în medie cu 32 de ani mai devreme decât dacă aportul alimentar din copilărie ar fi fost mai stabil., Acest lucru implică faptul că propriile modele de alimentație pot afecta durata de viață a nepoților dvs., cu ani înainte ca nepoții dvs. – sau chiar copiii dvs. – să fie o sclipire în ochiul oricui.
s-ar putea să nu fie imediat evident de ce acest lucru are implicații atât de profunde pentru evoluție. În modul în care este înțeleasă în general, întregul punct al selecției naturale – așa-numita „sinteză modernă” a teoriilor lui Darwin cu descoperiri ulterioare despre gene – este simplitatea ei frumoasă, uluitoare și devastatoare., În fiecare generație, gene suferi mutații aleatorii, de a face urmasi subtil diferite de la părinții lor; aceste mutații care îmbunătățesc un organism abilitățile lui să prospere și să se reproducă în propriul său mediu special va tinde să se răspândească prin populații, în timp ce cei care fac succes de reproducere mai puțin probabil în cele din urmă va dispărea.,pe măsură ce anii celor mai vândute cărți ale lui Dawkins, Daniel Dennett și alții s – au infiltrat în cultură, am ajuns să înțelegem că puterea extraordinară a selecției naturale – frecvent menționată ca cea mai bună idee din istoria științei-constă în eleganța pură a modului în care astfel de principii simple au generat complexitatea incredibilă a vieții. Din două noțiuni elementare-mutația aleatorie și puterea de filtrare a mediului – au apărut, de-a lungul mileniilor, minuni precum ochii, aripile păsărilor și creierul uman.,cu toate acestea, epigenetica sugerează că aceasta nu este întreaga poveste. Dacă ceea ce ți se întâmplă în viață – trăiește într-un stres-induce stână, să zicem, sau supraalimentarea în nordul Suediei – poate afecta modul în care genele se exprima în generațiile viitoare, absolut simplă versiune a selecției naturale începe să se uite discutabil., Mai degrabă decât gene pur și simplu” oferind ” un smorgasbord aleatoriu de trăsături în fiecare nouă generație, care apoi se dovedesc potrivite sau nepotrivite pentru mediu, se pare că mediul joacă un rol în crearea acestor trăsături în generațiile viitoare, dacă numai într-un mod pe termen scurt și reversibil. Începe să se simtă puțin rău pentru mult-au batjocorit pre-Darwiniană zoolog Jean-Baptiste Lamarck, a cărui versiune proprie de evoluție a avut loc, cel mai faimos, că girafele au gâtul lung, pentru că strămoșii lor au fost „obligați să naviga pe frunze de copaci și de a face eforturi permanente pentru a ajunge la ele”., Ca o chestiune de Istorie Naturală, probabil că nu avea dreptate cu privire la modul în care gâtul Girafelor a ajuns să fie atât de lung. Dar Lamarck a fost disprețuit pentru o greșeală aparentă mult mai generală: ideea că stilul de viață ar putea influența ereditatea. „Astăzi”, notează David Shenk, ” orice elev de liceu știe că genele sunt transmise neschimbate de la părinte la copil, și la următoarea generație și la următoarea. Stilul de viață nu poate modifica ereditatea. Cu excepția faptului că acum se dovedește că se poate . . .epigenetica este cel mai viu motiv pentru care înțelegerea populară a evoluției ar putea avea nevoie de revizuire, dar nu este singura., Am învățat că proporții uriașe ale genomului uman consta din virusi, sau virus, cum ar fi materiale, creșterea ideea că au ajuns acolo prin infecție – în sensul că selecția naturală acționează nu doar asupra mutații aleatorii, dar pe noi chestia asta e introdus din altă parte. În legătură cu aceasta, există tot mai multe dovezi, la nivelul microbilor, că genele sunt transferate nu doar pe verticală, de la strămoși la părinți la descendenți, ci și pe orizontală, între organisme., Cercetătorii Carl Woese și Nigel Goldenfield concluzionează că, în medie, o bacterie ar fi putut obține 10% din genele sale de la alte organisme din mediul său.pentru un străin, acest lucru este uimitor: deoarece cea mai mare parte a istoriei vieții pe pământ a fost istoria microorganismelor, dovezile pentru transferul orizontal sugerează că o relatare în principal darwinistă a evoluției poate fi doar cea mai recentă versiune, aplicabilă celor mai recente forme de viață mult mai complexe. Poate că, înainte de aceasta, cea mai mare evoluție sa bazat pe schimbul orizontal., Ceea ce dă naștere unui puzzle filosofic convingător: dacă un genom este ceea ce definește un organism, totuși acele organisme pot schimba genele în mod liber, ce înseamnă chiar să trasezi o linie clară între un organism și altul? „Este firesc să ne întrebăm”, a declarat Goldenfield pentru New Scientist recent, ” dacă însăși conceptul de organism izolat este încă valabil la acest nivel.”În selecția naturală, știm cu toții, cei mai potriviți câștigă peste rivalii lor. Dar dacă nu puteți stabili limite clare între rivali în primul rând?,este un deceniu de când biologul Randy Thornhill și antropologul Craig Palmer au publicat Istoria Naturală a violului. În carte, ei au făcut un argument care-oricât de neplăcut la prima vedere – părea, pentru mulți, să urmeze direct din logica selecției naturale. Evoluția ne spune că trăsăturile care înfloresc generațiile sunt cele care ajută organismele să se reproducă. Psihologia evoluționistă susține că nu există niciun motiv pentru a exclude trăsăturile psihologice., Și din moment ce violul este într-adevăr o trăsătură care apare prea frecvent în societatea umană, rezultă că dorința de a comite violul trebuie să fie adaptivă. Trebuie să existe o bază genetică pentru ea – un „viol gene”, în cuvintele de unele mass-media povești următoarele publicarea cărții – pentru că, în timpurile preistorice, oamenii aceia care aveau tendința s-ar reproduce cu mai mult succes decât cei care nu. Prin urmare, autorii au concluzionat, viol a fost – pentru a folosi un încărcate termen care a fost obtinerea de Darwiniști în probleme de când Darwin – „natural”.în mod evident, cartea a fost extrem de controversată., Dar când a fost publicată, nu era nimic atât de radical despre ideea că selecția naturală ar putea fi capabilă să lumineze orice aspect al comportamentului uman. Psihologia evoluționistă, în mâinile diferiților practicanți, a căutat să explice de ce militarismul este atât de răspândit în societățile umane sau de ce bărbații tind să domine femeile în atât de multe organizații ierarhice. Dacă câmpul pare mai puțin încărcat politic în aceste zile, aceasta este doar pentru că ne-a pătruns atât de profund conștiința încât a devenit mai puțin pusă la îndoială.,
Pentru mai mult de târziu Noughties, o săptămână nu părea să treacă fără o nouă carte sau poveste de știri atribuind un aspect modern-zi de viață a trecutului evolutiv: bărbații au fost mai predispuse la gelozie sexuală decât femeile pentru că o femeie care concepe devine indisponibil pentru viitor iminent, acte de reproducere; barbatii prefera femeile cu talie-sold raporturi de 0,7 din cauza selecției naturale. A explicat muzica și arta și de ce recompensăm directorii executivi cu birouri de la ultimul etaj (pentru că am evoluat pentru a ne dori o imagine clară a dușmanilor noștri care se apropie de savană)., Criticii feminiști și de stânga au interpretat greșit frecvent psihologia evoluționistă, imaginându-și că atunci când savanții au descris o anumită trăsătură ca fiind adaptivă, au însemnat că este justificată moral. Dar atât de multe astfel de constatări – adesea mai bine descrise ca speculații – au ajuns să fie crezute. Nu spunem exact că este corect ca, să zicem, bărbații să doarmă în jur, psihologii evoluționiști ar observa cu un oftat cunoscător, dar . . . Ei bine, noroc încercarea de a schimba milenii de comportament evoluat.,
mult mai mult decât biologii, psihologii evoluționiști au cumpărat versiunea ultra-simplă a selecției naturale, astfel încât ei riscă să piardă mult mai mult din progresele în înțelegerea a ceea ce se întâmplă cu adevărat. Ei au fost întotdeauna predispuse la a spune ” doar-așa povești – – filare povești plauzibile despre ce unele trasatura ar putea fi adaptive, în loc de a demonstra că a fost – și numeroase studii recente au început să cip departe la ce dovezi a existat. (Această constatare a raportului talie-șold, de exemplu, nu pare să reziste în fața cercetărilor internaționale și istorice.,) Și acum, dacă epigenetica și alte evoluții vin să sugereze că mediul poate modifica ereditatea, chiar termenii dezbaterii-natura versus hrănire-devin brusc șubredi. Nu este nici măcar o chestiune de a rezolva un compromis, un „amestec” de natură și hrănire. Mai degrabă, conceptele de „natură” și „hrănire” par să devină lipsite de sens. Ce înseamnă „natură” chiar dacă poți hrăni natura descendenților tăi?
acesta este un argument central al noii cărți a lui Shenk, sub titlul de ce tot ce ți sa spus despre genetică, Talent și IQ este greșit., Toate noțiunile noastre populare despre talent și” cadouri genetice”, subliniază el, încep să se prăbușească dacă obiceiurile alimentare ale strămoșilor lui Tiger Woods, de exemplu, ar fi putut juca un rol în abilitățile de golf ale lui Woods. (Woods cultivă întotdeauna în discuții despre originile geniului; mai recent, el a început să cultive în discuțiile despre psihologia evoluționistă dacă promiscuitatea este inevitabilă.”ceea ce arată toate aceste dovezi este că avem nevoie de o înțelegere mult mai subtilă și nuanțată a darwinismului și a selecției naturale”, spune Shenk., „Cred că acest lucru se va întâmpla inevitabil în rândul oamenilor de știință. Întrebarea este cât de multă nuanță va trece în sfera publică . . . este foarte amuzant cât de dificil este de a avea această conversație, chiar și cu o mulțime de oameni care înțeleg știința. Suntem blocați cu un mod destul de limitat de a vedea toate acestea și cred că o parte din asta provine din Termenii” – cum ar fi natura și hrănirea – „pe care îi avem.printre arsenalul de studii la dispoziția lui Shenk se numără unul publicat anul trecut în Journal of Neuroscience, care implică șoareci crescuți pentru a poseda probleme de memorie moștenite genetic., Ca recompensă mică pentru că au fost crescuți pentru a fi împrăștiați, au fost păstrați într-un mediu plin de distracție stimulantă a mouse-ului: o mulțime de jucării, exerciții fizice și atenție. Aspectele cheie ale abilităților lor de memorie s-au dovedit a fi îmbunătățite, și, în mod crucial, și cele ale descendenților lor, chiar dacă descendenții nu au experimentat niciodată mediul stimulativ, chiar ca și fetușii.,
„dacă un genetician ar fi sugerat încă din anii 1990 că un copil de 12 ani ar putea îmbunătăți agilitatea intelectuală a viitorilor săi copii studiind mai mult acum”, scrie Shenk, „acel om de știință ar fi fost râs chiar din hol.”Nu așa acum.și apoi există Jerry Fodor, filosoful American. Am început să citesc ce a greșit Darwin, noua carte pe care a scris-o împreună cu savantul cognitiv Massimo Piattelli-Palmarini, într-o dimineață, împreună cu prima cafea din acea zi., Câteva pagini mai târziu, în timp ce cafeaua a început, am înțeles cu uimire ce făcuse Fodor. El nu a identificat doar dovezi că selecția naturală a fost mai complicată decât se credea anterior – el ar descoperit un defect flagrant în întreaga noțiune! Selecția naturală, explică el, pur și simplu „nu poate fi motorul principal al evoluției”. M-am ridicat și mi-am umplut paharul. Dar când m-am întors, argumentul lui a alunecat din strânsoarea mea. Dintr-o dată, părea evident greșit, legat în noduri filosofice ale propriei sale creații. Am alternat între aceste două condamnări., A fost critica lui Fodor atât de devastator de corectă încât criticii săi – Dawkins, Dennett, filozoful Cambridge Simon Blackburn și mulți alții – pur și simplu nu au putut să o vadă? Dacă el a reușit de fapt să . . . dar apoi a alunecat din nou, dispărând în ceață mentală.l-am sunat pe Fodor și i-am cerut să-și explice punctul de vedere în limbaj pe care un elev de școală l-ar putea înțelege. „Nu se poate face”, a ripostat. „Aceste probleme sunt într-adevăr complicate. Dacă avem dreptate că Darwin și Darwiniștii au ratat punctul pe care l-am făcut timp de 150 de ani, asta nu pentru că este un punct simplu și Darwin a fost prost., Este o problemă foarte complicată.obiecția lui Fodor este un văr îndepărtat al unuia care își ridică capul la fiecare câțiva ani: „supraviețuirea celor mai potriviți” nu înseamnă doar „supraviețuirea celor care supraviețuiesc”, deoarece singurul criteriu de fitness este că o creatură supraviețuiește și se reproduce? Noisemaker-ul american de dreapta Ann Coulter face punctul în tirada ei Pro-creaționistă 2006 Godless: Biserica liberalismului American. „Prin procesul de selecție naturală, cei mai potriviți supraviețuiesc, cine sunt cei mai potriviți? Cei care supraviețuiesc!”ea rânjește. „De ce, uite – se întâmplă de fiecare dată!, „Supraviețuirea celui mai adaptat” ar fi o glumă dacă nu ar face parte din sistemul de credințe al unui cult fanatic care infestează comunitatea științifică.”
acest argument, poate unic printre toate argumentele făcute vreodată de Coulter, se simte convingător, nu în ultimul rând pentru că este o critică rezonabilă a unor pop-Darwinism. De fapt, totuși, este cu totul posibil ca oamenii de știință să măsoare fitness folosind alte criterii decât supraviețuirea și, astfel, să evite logica circulară., De exemplu, s-ar putea presupune că viteza este un lucru util pentru a avea, dacă sunteți o antilopă, apoi, ulterior, pe un fel de picior de structură ai dori să o ai, ca o antilopă, în scopul de a rula rapid; apoi te-aș examina antilope pentru a vedea dacă acestea au într-adevăr ceva aproximarea acest tip de picior de structură, și te-aș examina fosile, pentru a vedea dacă alte tipuri de picior murit.,punctul lui Fodor este mai complex decât acesta, deși este posibil, de asemenea, să nu fie deloc un punct: mai multe recenzii ale cărții de către teoreticieni și filozofi evoluționiști profesioniști au ajuns la concluzia că este, într-adevăr, un nonsens. Din câte îmi dau seama, pot fi rezumate în trei etape. Pasul unu: Fodor notează-fără îndoială corect-că nu orice trăsătură pe care o posedă o creatură este neapărat adaptivă. Unii vin doar pentru plimbare: de exemplu, genele care exprimă ca tameness în vulpi domesticite și câini, de asemenea, par să se exprime ca urechi floppy, pentru nici un motiv evident., Alte trăsături sunt, după cum spun logicienii, „coextensive”: un urs polar, de exemplu, are trăsătura de” alb „și, de asemenea, trăsătura de”a fi de aceeași culoare cu mediul său”. (Da, aceasta este o afirmație care se întinde pe creier, eventual care provoacă nebunie. Respiră adânc.) Pasul doi: selecția naturală, potrivit teoreticienilor săi, este o forță care „selectează pentru” anumite trăsături. (Urechile Floppy par să nu servească niciun scop, așa că, deși este posibil să fi fost „selectate”, de fapt, nu au fost „selectate pentru”., Și urșii polari, cu siguranță suntem cu toții de acord, au fost „selectați pentru” a avea aceeași culoare ca mediul lor, nu pentru a fi albi în sine: a fi alb nu este de folos ca camuflaj dacă zăpada este, să zicem, portocalie.Pasul trei este lovitura de grație a lui Fodor: cum, spune el, poate fi posibil? Întregul punct al evoluției darwiniste este că nu are minte, nici inteligență. Dar pentru a” selecta pentru „anumite trăsături – spre deosebire de doar” selectarea ” lor prin faptul că nu le – a murit-nu ar trebui selecția naturală să aibă un fel de minte?, Este evident ca fiind de aceeași culoare ca mediul este mai important decât a fi alb, dacă ești un urs polar, dar asta e pentru că ai făcut un experiment de gândire despre o situație ipotetică care implică portocaliu de zăpadă. Evoluția nu poate face experimente de gândire, pentru că nu poate gândi. „Darwin are o teorie care transformă Central noțiunea de „selecție pentru””, spune Fodor. „Și totuși el nu poate da un cont – nimeni nu ar putea da un cont-despre modul în care selecția naturală ar putea distinge între trăsăturile corelate. El vafe.,”
aceia dintre noi derutați de acest argument pot lua consolare în faptul că nu suntem singuri. Răspunsul general la Fodor în rândul gânditorilor evolutivi a fost un amestec de batjocură și stânjenire, ca și cum unul dintre colegii lor stimați anterior ar fi intrat în camera comună senior goală. Dennett spune, prin e-mail: „Cartea lui Jerry Fodor este o demonstrație uimitoare a modului în care urâciunea unei idei (antipatia viscerală a lui Jerry față de gândirea evolutivă) poate deruta un gânditor altfel inteligent . . ., un academic responsabil ar trebui să poată controla impulsurile iraționale, Fodor s-a prăbușit pur și simplu în fața groazei sale și a compus câteva argumente îngrozitor de proaste.”Ceea ce Darwin a greșit, concluzionează Dennett, este”o carte care își interpretează atât de transparent ținta încât ar fi ridicol dacă nu ar fi o asemenea răutate periculoasă”.
ar fi uimitor de surprinzător, să spunem cel puțin, dacă Fodor ar avea dreptate. O concluzie mai sigură, dacă este mâncată, este că lucrarea sa acționează ca un avertisment important pentru aceia dintre noi care cred că înțelegem selecția naturală., Probabil că nu este un concept falimentar, așa cum susține Fodor. Dar nici laicii nu ar trebui să presupună că este evident simplu și exhaustiv adevărat.ironia în toate acestea este că Darwin însuși nu a susținut niciodată că a fost. S-a dus pe patul de moarte protestând că a fost interpretat greșit: nu a existat niciun motiv, a spus el, să presupună că selecția naturală a fost singurul mecanism imaginabil al evoluției. Darwin, scriind înainte de descoperirea ADN-ului, știa foarte bine că lucrarea sa a anunțat începutul unei călătorii pentru a înțelege originile și dezvoltarea vieții., Tot ce putem descoperi acum este că rămânem mai aproape de începutul acelei călătorii decât am ajuns să credem.
bibliografie
• De la revista Time, o piesa excelenta pe epigenetica: http://bit.ly/5Kyj5q
• Geniul din Noi: de Ce Tot ce S-a Spus despre Genetica, Talent și IQ-ul este Gresit, de David Shenk, este publicat de Doubleday., Ceea ce Darwin a înțeles Greșit de către Jerry Fodor și Massimo Piattelli-Palmarini este publicat de Profil, prețul de 20 de lire
• Pentru mai multe despre „evoluția pe orizontală” a se vedea New Scientist: http://bit.ly/4zzAsr
•, de Asemenea, de la New Scientist, mai mult pe rolul virusurilor în evoluție: http://bit.ly/bD4NLC
Acest articol a fost modificat la data de 19 Martie 2010. Genele suferă mutații aleatorii, mai degrabă decât să le provoace (paragraful al nouălea). Acest lucru a fost corectat în versiunea online.,
- evoluție
- Biologie
- caracteristici
- Share on Facebook
- Share on Twitter
- Share via Email
- Share on LinkedIn
- Share on Pinterest
- Share on WhatsApp
- distribuie pe Messenger