teoria socioculturală este o teorie psihologică și sociologică. Teoria a fost dezvoltată de Lev Vygotsky, psiholog rus, în 1934.
teoria vorbește despre importanța societății și a culturii pentru a modela și dezvolta un individ. Acesta arată modul în care părinții, prietenii, profesorii și societatea dezvoltă funcțiile socio-culturale, de învățare și cognitive ale individului. În mod similar, teoria evidențiază importanța valorilor și credințelor socio-culturale în dezvoltarea acestor funcții.,multe cercetări și completări au fost făcute teoriei încă de la dezvoltarea sa. Acesta a fost folosit pentru a obține alte teorii de dezvoltare cognitivă, cum ar fi dezvoltarea socială și dezvoltarea copilului.
Concepte în Teoria Socio-culturale
Fiecare funcție în dezvoltarea culturală apare de două ori: în primul rând, la nivel social, și mai târziu, la nivel individual; în primul rând, între oameni (interpsychological) și apoi în interiorul copilului (intrapsychological)., Acest lucru se aplică în egală măsură atenției voluntare, memoriei logice și formării conceptelor. Toate funcțiile superioare își au originea ca relații reale între indivizi.
– Vygotsky, 1978
Potrivit lui Vygotsky, un copil are deja unele caracteristici biologice înnăscute ale creierului. Societatea și cultura îi oferă doar „instrumente pentru adaptări intelectuale”. Aceste instrumente variază în diferite culturi și societăți. Dezvoltarea Socio-culturală cu ajutorul acestor instrumente își dezvoltă inteligența și cunoașterea umană.,
De exemplu, o cultură învață pe copii să se joace cu jucării, în timp ce celălalt îi încurajează să se joace în aer liber. Copiii din ambele culturi se adaptează la ceea ce le învață culturile lor. Dacă o cultură încurajează vorbirea, ei vor învăța să facă acest lucru. Dacă o cultură cere copiilor să învețe două limbi în același timp, ei vor învăța ambele.
există două niveluri de învățare la copii conform acestei teorii – nivel social și nivel personal.,nivelul Social (primul nivel) spune că un individ învață prin interacțiune într-o societate. Adăugând la aceasta, nivelul Personal (al doilea nivel) spune că aceste învățări se reflectă pe tot parcursul vieții sale.dezvoltarea cognitivă Inter-psihologică este dezvoltarea învățării și a cunoașterii la primul nivel. Se întâmplă datorită societății și culturii prin interacțiune. Pe de altă parte, schimbările care apar în interiorul creierului unui copil în al doilea nivel reprezintă un proces intra-psihologic de dezvoltare cognitivă., Aici, comportamentul copilului și modelul de gândire se schimbă din cauza interacțiunii cu cultura și societatea. Acestea sunt cele două tipuri de dezvoltare cognitivă care apare socio-cultural în teorie.motivele socio-culturale îi ajută pe copii să formeze concepte, mentalități, memorie logică și atenție. Acestea sunt părți ale cunoașterii oamenilor.
strategii de dezvoltare cognitivă
dezvoltarea cognitivă se întâmplă în limitele zonei de dezvoltare proximală (ZPD)., ZPD este diferența dintre dezvoltarea cognitivă pe care un copil o poate realiza singur și ceea ce nu poate. în unele activități, copiii au nevoie de sprijin din cercurile lor sociale și culturale. Ei pot primi ajutor de la părinți, profesori sau colegi pentru a-și dezvolta abilitățile și a forma înțelegerea.
societatea învață sensuri comune copiilor. De asemenea, ajută la dezvoltarea cognitivă a copiilor socio-cultural. Acest ajutor și sprijin este conceptul de schele conform lui Vygotsky. Oamenii care știu mai mult decât un copil și îl ajută să se dezvolte sunt cei mai cunoscuți (MKO).,alte procese sau strategii utilizate pentru dezvoltarea abilităților cognitive ale copilului sunt:
- modelarea
- învățarea colaborativă
- discurs
pot exista, de asemenea, diferențe în potențialul copilului de a-și dezvolta cogniția și nivelul de dezvoltare real.
principiile teoriei socioculturale
- copiii își construiesc propriile cunoștințe:
cunoașterea nu este transferabilă; are nevoie de învățare. Dobândirea cunoștințelor este o abilitate individuală. Cu toate acestea, copiii ar putea avea nevoie de ajutor pentru a face acest lucru.,învățarea are nevoie de mediere: alte persoane interacționează cu copilul pentru a utiliza instrumente și a facilita procesul de învățare. - limbajul este folosit pentru dezvoltarea mentală:
Oamenii folosesc limbajul pentru a dezvolta funcții psihologice superioare. - două niveluri de învățare:
Se întâmplă la nivel social la început și apoi la nivel individual. - contextul Social este important:
dacă o persoană nu obține mediul social adecvat pentru a se dezvolta, cunoașterea nu se dezvoltă. - zona dezvoltării proximale (ZPD):
este cât de mult se dezvoltă un copil cu ajutorul societății., Aceasta diferă de cea a dezvoltării care se întâmplă fără ajutor.
Exemple de teorie socioculturală
un copil nu poate învăța multe lucruri fără societate, cum ar fi abilitățile lingvistice. Ei trebuie să fie cu oamenii pentru a învăța cum să folosească limba.în mod similar, oamenii își dezvoltă propria cunoaștere citind, interacționând, folosind diverse instrumente etc. Deci, nivelul cognitiv al unei persoane și al altei persoane pot fi diferite.un copil poate fi curios, explorator, dornic să învețe și muncitor, în timp ce un alt copil ar putea să nu fie., Cineva ar putea fi mai bun la jocuri de interior în timp ce cineva la jocuri în aer liber. Oamenii diferă în funcție de dezvoltarea lor cognitivă și de interesele lor.persistența individuală poate ajuta persoana să dobândească noi abilități și cunoștințe. El / ea ar putea avea nevoie de ajutor extern pentru a vedea și a învăța aceste lucruri.
De exemplu, copilul nu a văzut niciodată pe nimeni jucând un joc chinezesc numit Mahjong, copilul nu va putea să știe cum să-l joace. Dar dacă cineva îi arată, copilul va dezvolta o abilitate de a juca jocul., El poate chiar să depășească abilitățile persoanei care la învățat cu practica și dezvoltarea cognitivă.
când un copil este învățat pentru prima dată să scrie, s-ar putea să nu fie capabil să o facă imediat, dar poate scrie bine după câteva zile de practică.
teoria socioculturală a lui Piaget
conform teoriei socioculturale a lui Piaget, biții de informații care formează cunoașterea sunt o schemă. Sunt reprezentări mentale și semnificații ale tuturor. Procesele de adaptare precum asimilarea, acomodarea și echilibrarea ajută la schimbarea schemelor.,există patru etape ale dezvoltării cognitive. Acestea sunt stadiul senzorimotor, stadiul preoperațional, stadiul operațional concret și stadiul operațional formal.
teoria socioculturală a lui Vygotsky și Piaget
Vygotsky și Piaget și-au dat propriile versiuni ale teoriei. Potrivit ambelor, copiii construiesc cunoștințe prin învățare. Dar există multe diferențe între conceptul celor doi psihologi ai teoriei.Vygotsky spune că limba și cultura sunt mai importante decât maturizarea.Dar, potrivit lui Piaget, există etape de gândire bazate pe maturizarea naturală., Rolul profesorilor este central în conformitate cu Vygotsky și opusul în Piaget.potrivit lui Vygotsky, copiii au nevoie de oportunități de a-și dezvolta abilitățile în diverse lucruri. Pentru aceasta, Schela este importantă. El afirmă, de asemenea, că limba este un mijloc de a realiza dezvoltarea cognitivă, în timp ce Piaget consideră limba ca o măsură a dezvoltării cognitive.
Critici de Teoria Socio-culturale
- teoria de Vygotsky este în limba rusă și nu este accesibilă în alte părți ale lumii, fără traducere.,
- se presupune că teoria este aplicabilă tuturor culturilor, dar s-ar putea să nu fie posibilă în unele. Teoria este respinsă ca fiind universală.
- concepte cum ar fi schele, utilizarea comunicării verbale și utilizarea limbajului s-ar putea să nu fie aplicabile în orice moment tuturor oamenilor, cum ar fi blind-urile și surzii.abilitățile nu sunt învățate prin instrucțiuni verbale, ci prin observație și practică.
- Piaget a spus că procesul de maturizare și învățare este relațional cu contextele. Maturarea nu afectează numai învățarea, dar învățarea poate fi o modalitate de maturizare.,